Arhitectura Art-Deco

In sensul moderarii modernismului si, in acelasi timp, al sincretismului care a caracterizat in general dezvoltarea moderna a arhitecturii romanesti, trebuie mentionata arhitectura Art-Deco care a insotit cu realizari multe si remarcabile toata perioada interbelica. Fenomenul Art-Deco, ale carui filiatii se pot regasi atit in modernism cit si in clasicismul monumental, desemneaza un moment al modernizarii eclectismului Beaux-Arts-ist care a creat in perioada interbelica o arhitectura luxuoasa, exuberanta, reprezentativa pentru succesul capitalist, imbinind in mod usor inteligibil elemente derivate din limbajul modernist si din progresul tehnologic cu un decorativism epurat, dupa o sintaxa de factura predominant academista, in consecinta o arhitectura foarte potrivita contextului romanesc.

Cladiri ca: Palatul Telefoanelor (arh. Van Saanen-Algy, Louis Week, Walter Froy), Palatul Societatii functionarilor primariilor din municipiul Bucuresti (arh. Ioan Rosu, Radu Culcer), corpul nou al Garii de Nord, judecatoria din Stirbei Voda (arh. E. Nadejde, E. Cusnenco), blocul edilitar cu teatru, primarie, comert din piata Amzei (arh. N. Georgescu), hotelurile Ambasador si Union (arh. Arghir Culina), Societatea Asigurarea romaneasca, multe imobile de locuit (cum ar fi cele din Dacia 15 si 66, arh. Jean Monda), toate din Bucuresti, Ateneul universitar Regele Ferdinand (arh. G. Cristinel), muzeul Institutului de studii clasice din Cluj, prefectura din Satu-Mare (arh. Victor Smighelschi), etc. sint exemple tipice si de foarte buna calitate pentru aceasta arhitectura care impaca mai multe tendinte.