Arhitectura perioadei comuniste

Cel de al doilea razboi mondial a intrerupt sensul evolutiei arhitecturii romanesti nu numai prin consecintele economico-sociale ale oricarei conflagratii (intreruperea activitatii de constructie, distrugeri ale fondului construit, saracie, etc.), ci si prin schimbarile politice majore care i-au urmat si care au produs reale mutatii in productia de arhitectura. Dovada sta faptul ca exista un punct de fractura in evolutia arhitecturii romanesti, dar el nu se situeaza imediat dupa razboi, ci dupa schimbarea de regim. Astfel, pe de o parte, asa cum s-a intimplat aproape in toata Europa, dezvoltarea arhitecturala post-belica s-a inscris in general pe linia de aplicare pe scara larga a modernismului in formula sa radicala. Pe de alta parte, schimbarile fundamentale din planul politic au antrenat atit fenomene economice si sociale specifice cit si schimbarea radicala a modului de exercitare a meseriei, ceea ce a conferit evolutiei post-belice dimensiuni proprii.

Astfel, instaurarea "socialismului de stat" subordonat Moscovei, industrializarea fortata, planificarea centralizata (si a activitatii de constructie: in 1952, se infiinteaza Comitetul de stat pentru arhitectura, constructii si urbanism), etc. au atras inlocuirea totala a investitiei private cu cea de stat (avind ca urmare si disparitia mecanismului de reglaj al comenzii sociale caracteristic unei societati de piata), desfiintarea practicii liberale a meseriei (1949), urmind ca aceasta sa se desfasoare numai in marile institute de proiectare specializate, inlocuirea climatului natural concurential cu selectia arhitectilor dupa criterii politice, inchiderea fata de Occident, etc.. Toate acestea nu numai ca slabesc puterea breslei si subordoneaza intr-o masura uriasa deciziile profesionale deciziilor politice, dar introduc si o mare doza de arbitrariu.

Astfel, dezvoltarea post-belica a arhitecturii romanesti s-a dovedit mai sensibila la fluctuatiile politicului decit la mersul ideilor arhitecturale in lume, fiind, intr-un anume fel, istoria unei drame a meseriei. Evolutia contextului politic permite evidentierea citorva perioade distincte:

1)perioada de reconstructie de pina in 1948-1949; 2)perioada stalinista, pina pe la jumatatea anilor '50; 3)perioada de deschidere si relativa resincronizare, aproximativ pina in primii ani ai deceniului 8; 4)perioada de inchidere si declin, pina la revolutia din 1989; 5)perioada de refacere a structurilor profesionale, din 1990 pina astazi.